Viata spirituala in viata copiilor

E important sa ne educam copii in spirit religios. Aceasta contribuie la formarea lui personala. Siteul Meki.ro pune la dispozitie o serie de benzi desenate cu motive religioase, pentru copii. Obisnuiti de mici, acestia accepta mai usor ideea de miracol, de minune, de nou.
Cei mai multi copii manifesta interes fata de pildele religioase, de orice povestire cu talc, cu o morala a faptei si a exemplului atunci cand e spusa la momentul potrivit.
Benzile desenate cu "Judecata celui mai crud talhar" pot distra copilul, pot oferi acestuia creativitate, imbinand insa utilul cu placutul si transmitandu-i acestuia o morala, fiind o caramida in plus la construirea caracterului sau.
Pe langa pilda talharului, Meki.ro mai pune la dispozitia copiilor benzi desenate cu Sfantul Andrei, ocrotitorul romanilor.

Ingrijirea copilului

Incepand inca din primele zile de viata, copilul nostru este pe primul plan, devenind centrul universului nostru. In rubrica de sanatate, siteul Meki.ro ne pune la dispozitie cateva articole in ceea ce priveste sanatatea copilului nostru, privind medicina chineza, homeopatia, presopunctura.
Alimentatia, Baia si Somnul sunt principalele elemente dupa care trebuie sa ghidam viata copilului nostru.
O buna crestere inseamna o alimentatie corecta, materna, asigurandu-i copilului toti nutrientii si toate vitaminele de care are nevoie.
Pentru multi copii, baia inseamna o tortura, acestia plang de cele mai multe ori la baie, fie din cauza sapunului, fie din cauza apei. E important sa il imprietenim cu apa. Unele mamici apeleaza la trucuri precum ratustele din plastic care se inbaiaza, sau spumante de baie cu arome speciale. Cantitatea de apa insanu trebuie sa fie foarte multa si potrivita ca temperatura.
Iar in ceea ce priveste somnul, copiilor trebuie sali se formeze un program de somn, astfel incat acesta sa fie si noaptea si ziua. Sunt boli ale somnului ce apar la copii si care se pot trata si cu medicina alternativa. Despre meddicina alternativa, aflam mai multe pe siteul Meki. ro

Retete cu legume pentru pitici

Dintotdeauna, cei mici au avut o retinere pentru legume. Siteul Meki.ro la rubrica de sanatate ne face cunoscute o serie de mituri in ceea ce priveste alimentatia copiilor.
Iata dar o reteta simplu de preparat dar care va pastra vitaminele din legume si care ii va face pe copii sa manance legume si pe parinti... fericiti!
Ingrediente:
100 gr aluat foietaj
un dovlecel
un ardei gras
o ceapa
doua rosii
2-3 ciupercute
o lingura cu unt
un ou
sare
Mod de preparare:
Curata legumele, taie-le in cubulete si aseaza-le in bain-marine (pe aburi). Lasa-le sa se patrunda bine. Intinde aluatul de foietaj si cu ajutorul unui vas taie un cerc mai mare, din care mai apoi vei face cosul.Unge un vas termorezistent cu unt si aseaza legumele peste care presara un praf de sare. Acopera vasul cu aluatul taiat si unge-l deasupra cu un ou batut. Coace la cuptor la foc moderat cel putin 20-30 minute. Vei avea la sfarasit un preparat delicios, sanatos si aspectos!
Nu uita sa treci in revista si cateva trucuri sanatoase pentru copilul tau de pe Meki.ro cu privire la alimentele care ne inconjoara.

Copii fac prostii. sa-i pedepsim sau nu?

Educatie fara disciplina cu greu se poate realiza. Totusi, nu e de ajutor daca pedepsele sunt prea multe sau prea dure...
Pedepsele sunt o piatra de incercare atat pentru parinti cat si pentru copii. Ele s-au nascut din nevoia parintilor de a-i face pe copii sa respecte normele. Astazi, metodele nu mai sunt asa de crude, nu mai presupun statul in genunchi pe coji de nuca, dar pot fi complexe si diverse, in functie de familie si de copil. Notiunea de "pedeapsa" care suna spartan, a fost inlocuita cu notiunea de "disciplinare": ai gresit, suporti consecintele.
Cel mai important aspect al disciplinarii copilului este sa-l faci sa inteleaga ca orie tip de comportament gresit are urmari.
Un alt criteriu este gravitatea situatiei si apoi gasirea unei pedepse proportionale cu gravitatea faptei. Pedeapsa presupune oprirea copilului in a mai repeta fapta.
Categorii de pedepse:
-sanctiunea;
-pedeapsa vebala -> fara a-l jigni, insa;
-pedeapsa fizica -> insa aceasta trebuie evitata. parintii nu trebuie sa isi verse frustrarile si nervii pe copii;
-retragearea privilegiilor/recompenselor (interzicerea televizorului, calcuatorului, telefonului, a jucariei preferate, fara iesiri in parc etc);
-time-out/pauza ->izolarea copilului intr-o camera sau intr-un colt pentru cateva minute;
Chiar daca, in principal siteul Meki.ro este un site de benzi desenate dedicat copiilor, acesta vine in ajutorarea parintilor cu sectiuni precum "vorbe pentru parinti", care presupun o serie de articole intersante de la ..."sunt prieten cu copilul meu"... pana la .."responzabilizarea celor mici".
Astfel ca siteul Meki.ro are succes atat la copii cat si la parinti.

Iubiri...

Cred cu tarie ca exista iubiri condamnate pieirii de la bun inceput si iubiri ce dureaza o viata. Exista oameni care stiu din prima clipa in care se vor intalni ca isi vor petrece eternitatea impreuna.

Exista cupluri care stiu ca iubirea lor nu va functiona niciodata, dar se incapataneaza sa-si testeza incompatibilitatea dintr-un motiv sau altul. Pentru ca ea nu vrea sa recunoasca... pentru ca el nu vrea sa plece. Nu-si dau seama insa ca nu e decat o pierdere de timp si ca in cazul acesta singuratatea in doi e mai rea decat singuratatea in unu si ca poate, la urmatoarea cotitura a vietii, ii astepta sufletul pereche.

Si exista cei care se inseala amarnic si dureros crezand ca si-au intalnit sufletul pereche, si care, descopera mai tarziu crudul adevar din spatele unei investitii sentimentale menite esecului. Ar fi mult mai bine daca am iubi cu masura de fiecare data, daca am fi mai precauti in a ne avanta in marea de iubire... in bratele celuilalt. Asa poate ca nu ne-ar mai afecta atat de mult despartirea.

Cred ca fiecare despartire din viata mea a luat cu ea o parte din mine, din sperantele mele, din visurile mele. Insa e curios cat de mult suntem inzestrati cu acea putere de a ne regenera sufleteste si de a gasi resursele necesare spre a merge mai departe.

Dintotdeauna mi-a fost enorm de frica de singuratate. Singuratatea te face vulnerabil. E ca un demon meschin care ne acapareaza viata si care ne indeparteaza din calea fericirii. Ne duce pe carari batatorite de toti cei care au gresit inaintea noastra si ne departeaza de fericirea adevarata. Din singuratate inchidem ochii in fata incompatibilitatii, din singuratate ne plafonam in relatii in care nu ne iubim, cel mult ne imprietenim, sau ajungem sa ne uram unul pe celalalt, din singuratate uneori ne casatorim cu barbati care nu ne erau sortiti.

Imi amintesc destul de bine ca in urma cu cativa ani, cand ma numaram printre cei care cautau cu disperare o iubire, fie ea si mai micuta, o prietena mi-a spus ca nu voi intalni pe njimeni cata vreme sunt disperata sa-l gasesc. Pe atunci, ideea m-a speriat, insa mai tarziu, m-a linistit gandul ca e mai bine sa fiu ocolita decat sa gresesc iremediabil.

Iubirile condamnate vin, precum ispitele, tocmai atunci cand esti prea slab ca sa le mai poti refuza. Atunci cand cauti cu atat de mare ardoare o iubire pe care s-o cazezi in inima pustie. Si atunci, din singuratate si teama ne putem rata fericirea.

Şi te-aş fi iubit...

Mi-e frig... Şi te-aş fi iubit... Numai că prea multe am uitat de când nu am mai văzut în ochii tăi doar ochii mei. Numai că prea mult timp a trecut de când am strâns in palme mâna ta.
Te-aş fi iertat. Numai că nimic nu se pierde mai uşor decât încrederea, si nimic nu vine mai uşor ca nepăsarea.
Mă uit la tine si nu eşti tu. Te-ai pierdut de mine si de noi de prea multa vreme. Mă uit la tine si tot ce vad sunt doua mâini, doi ochi negri, si buzele tale, străine, reci si fara sens. Iţi vad lacrimile si singurul lucru care mă doare e ca nu sunt pentru mine. Nu, nu sunt; acum văd.
Dar poate ca e mai bine sa fie ale tale. Te-ai stins încet la pieptul meu. Te-am tinut in braţe pana când ai vrut sa pleci. Si te-am lăsat. Te-ai dus si nu ai mai ştiut sa te întorci, deşi o vreme am tinut mâinile întinse. Nu vreau să cred, dar poate că nu ai vrut.
Ţin minte cum mă uitam in ochii tai, cate îmi promiteai si cum stiam ca nu ai cum sa ştii ce spui, ca eşti doar un copil care nu ştie sa promită ci doar să ceara. Dar m-ai uitat.
Si acum ce mai poţi sa spui? Ca nu ştiai ce faci, că nu ştiai ce spui. Credeai ca totul e un joc, şi că n-o să creştem mari niciodată.
Si te-as fi iubit...
Nu, nu spune ca tu chiar m-ai iubit. Nu ştii ce e aia, ştii doar ce înseamnă sa vrei sa iubeşti. E vina mea. Te-am tinut langa mine când ştiam că vrei sa pleci, când stiam ca nu eşti tu cel care are să-mi schimbe universul.
Îmi amintesc de prima zi când pe buzele tale râdea altcineva. Îmi rânjea zâmbetul ei, si parca in fiecare cuta ii vedea cum se înfig colţii ei. Nu ştiai nici măcar cat de uşor ochii tai pot sa privească dincolo de mine, cum îndoiala isi făcea loc in ei.
Stiu ca plângi. Stiu ca acum crezi cu adevărat ca mă iubeşti. Ştiu că ţi-e dor de mine. Ştiu că mă vezi în fiecare răsărit de soare, în fiecare rânjet de stea. Ţi-ai fi dorit să schimbi lumea, să schimbi cursul vieţii. Dar nu azi. Ţi-ai fi dorit să nu fi plecat niciodată. Ţi-a plăcut să mă ştii mereu acolo, mereu a ta. Doar pentru tine. Şi ştii că aşa am fost. Nu aveam nevoie de cuvinte, nu aveam nevoie de priviri, nu aveam nevoie de şoapte, nu aveam nevoie de jurăminte... nu aveam nevoie de nimic; ci doar de tine. Şi de timp. Şi-atât de mult te-am aşteptat...
Am avut atât de multe vise... Am zburat de-atâtea ori până la tine... Ţi-am dat de atâtea ori mâna mea să mă poţi prinde şi să zburăm împreună. „Unde?” Aveai nevoie de certitudini... Ţi-a fost greu să te dezlipeşti de lumea asta plină de praf... Acum visează tu.
As vrea sa pot pleca de langa tine fara sa îmi las aici in fata ta jumătate din cea care sunt. Ştii: rămâne al tău. Mereu a fost, doar ca nu ai ştiut ce ţii in palme. Şi cat de mirat te uitai in ochii mei!? Şi cât de repede ai prins visul meu în privirea ta. Nu, nu iţi cere iertare. Nu am ce sa iert, nu e nimic meschin in vina ta. Însă acum, acum e mult prea târziu. Suntem doi, doi străini care îşi despart drumul. Aş fi putut să te iubesc. Şi mi-e atat de greu sa nu te strivesc la pieptul meu. Să simt durerea strânsa în braţe. Plouă iar. E ca atunci. Numai că acum plouă pentru tine.
Degeaba îmi cauţi ochii cu disperare. La tine mă uit şi nici măcar nu îi mai vezi. Ai ştiut de la început ca doar pentru tine străluceau şi tu singur le-ai stins lumina. Iar pe buzele mele nu mai simţi decât nisipul. Marea de mult s-a stins. Te-aş fi putut iubi.
Doar sa mă fi iubit şi tu.

Dorinte...

MI-E FRICA. Mi-e frica sa mai sper, sa mai cred ca pot sa zbor, ca intr-o zi voi zbura. Mi-e teama ca nu voi avea niciodată aripi, deşi stiu atat de bine cat de frumos as putea zbura. Mi-e teama ca nu merit ceea ce îmi doresc. Mi-e teama ca am avut totul, ca as fi putut avea orice si nu am văzut asta. Mi-e teama de o a doua şansa. Mi-e teama ca nu voi mai avea niciodată şansa. Mi-e frica pentru ca stiu ce vreau si nu voi găsi niciodată ce caut. Mi-e teama ca as putea atat de multe si voi găsi atat de puţine. Mi-e teama ca visez prea mult pentru un singur om, ca am in vise prea multe culori pentru o singura viata. Mi-e frica de singurătate. Mi-e frica de o veşnica întrebare. Mi-e frica sa aflu de ce nu mai vorbim. Mi-e teama ca ai văzut si te-ai speriat, ca ai văzut prea mult pentru o inima. Mi-e frica sa alunec in gol, sa nu rătăcesc tot ce am in atâtea zile. Mi-e teama ca am cerut deja prea mult si nu am ştiut ca trebuie sa dau înapoi de doua ori mai mult. Mi-e teama ca vor ramane in mine prea multe cuvinte nespuse. Mi-e frica sa mai spun vreodată te iubesc, de momentul in care îl voi simţi. Mi-e frica sa nu pierd totul pentru un ideal, pentru un vis.

AM OBOSIT. Am obosit sa caut si sa nu vad nimic in jur. Am obosit sa lupt pentru mai mult, pentru mai bine. Am obosit sa ţin cu dinţii de ce am. Am obosit sa cred. Am obosit sa mă uit in jur si sa vad atâtea chipuri goale, atâtea chipuri fericite, atâta superficialitate, mult prea multe lacrimi... Am obosit sa visez doar pentru unul. Am obosit sa îmi apari de atâtea ori in vise. Am obosit sa zâmbesc pentru alţi ochi. Am obosit sa caut in mine puterea. Am obosit sa alerg intr-o lume care nu-i a mea, saq ma impiedic si sa cad de atatea ori. Am obosit sa mă ascund. Am obosit sa joc un joc fara reguli si fara castigatori. Am obosit sa calc pe pamant moale. Am obosit sa renunţ la vise ca alţii sa si le poată trai. Am obosit sa ridic vise din noroi, sa scutur speranţe de praf.

AS VREA O SANSA. As vrea sa simt ce poţi cu adevărat. As vrea sa fiu sigura ca la un moment dat visele vor fi reale. As vrea sa stiu ca si tu te temi. As vrea sa stiu ca poţi sa vezi. As vrea sa stiu ca la un moment dat voi găsi o mana calda alături. As vrea sa stiu ca va fi bine. As vrea sa pot lua cu mine toate visele. As vrea sa pot dormi nopţile fara sa regret zilele. As vrea sa pot mai mult. As vrea sa te vad ca traiesti. As vrea sa trăiesc cu adevărat. As vrea sa simt ca sufletul mă doare... de prea multa fericire. As vrea sa pot sa las totul in urma pentru tine, fara nici un regret. As vrea sa mă uit in ochii tai si sa vad totul, sa vad siguranţa in ei. As vrea sa pot sa urc munţii in braţele tale. As vrea sa pot dansa fara sa ating pamantul. As vrea sa pot folosi cuvinte pentru tot ceea ce simt. As vrea sa mă înţelegi fara nici o vorba. As vrea sa pot sa îmi încred tristeţea in cineva. As vrea sa am aproape oameni care sa asculte. As vrea sa nu mai fie ploaie. As vrea sa fie căldura in jurul meu. As vrea sa miroasa meru a primavara si a ghiocei. As vrea sa merite totul. As vrea sa facă sa merite fiecare clipa. As vrea sa nu regret nimic, sa nu irosesc o viata.
As vrea sa nu mă tem, sa nu obosesc.
As vrea sa te iubesc… sa mă iubeşti.