Despre mine

SUNT: inca, si bănuiesc ca voi fi mereu, un copil. Câteodată eu, de cele mai multe ori încercări de a fi eu, uneori străina .
AS VREA: sa pot calatori mai mult, sa am curajul sa spun NU atunci când trebuie, sa găsesc mereu provocări, sa simt măcar odata cu adevărat iubire, sa îmi păstrez mereu prietenii.
PASTREZ: multe lucruri care îmi amintesc de cine am fost, care mă fac sa plâng, care mă fac sa rad.
MI-AS FI DORIT: sa devin preşedinte. (Prima doamna a României.)
NU IMI PLACE: sa vad oameni neîngrijiţi, prostia si falsitatea si răutatea intenţionata, sa mi se impuna anumite limite.
MA TEM: de moarte, ca nu voi realiza nimic profesional, de singurătate, de şerpi, sa nu devin vreodată vulgara si lipsita de feminitate.
AUD: foarte bine, mult prea multe cuvinte goale. Insa câteodată, mă fac ca n-aud nimic.
IMI PARE RAU: Ca nu am invatat la şcoala când a trebuit si cat a trebuit, ca nu am mai facut mai mult sport, ca uneori sunt stângace si singuratica.
IMI PLAC: animalutele, pantofii, iarba verde, lăcrămioarele, oamenii cu care pot fi deschisa si sincera fara sa mă judece, oraşele in care te simţi undeva intre străin si localnic, in care descoperi si altceva decât aspectul turistic.
NU SUNT: perfecta, proasta, inculta, rea, pesimista (sunt chiar surprinzător de optimista), cum mi-as dori sa fiu.
DANSEZ: când simt ca stare pe care o am nu o pot exprima altfel, când vreau sa evadez si am nevoie de energie, când mă simt feminina.
NICIODATA: nu voi şti tot ce as vrea sa stiu, nu voi renunţa sa visez, nu voi înceta sa iubesc,nu ii voi uita pe cei datorita sau din cauza cărora am devenit cea care sunt.
RAR: mă supăr cu adevărat, renunţ din prima.
PLANG: de multe ori la filme, când recitesc anumite pasaje din jurnal, carti, câteodată din nesiguranţa, câteodată pentru ca nu mă pot depăşi pe mine însămi.
NU SUNT INTOTDEAUNA: sigura pe mine, frumoasa, amuzanta.
NU IMI PLACE DE MINE: când mă tem, când greşesc, când vorbeşte gura fara mine.
SUNT CONFUZA: când trebuie sa iau cele mai importante decizii din viata.
AM NEVOIE: de dragoste, de căldura, de soare, de ploaie, de oameni cu care sa pot vorbi.
AR TREBUI: sa citesc mai mult, sa fiu puţin mai consecventa si mai motivata.

De ce Zahir?

"Conform scriitorului Jorge Luis Borges, ideea de Zahir vine din tradiţia islamică şi se apreciază că a apărut prin secolul al XVIII-lea. Zahir în arabă, înseamnă vizibil, prezent, imposibil de a trece neobservat. Ceva sau cineva cu care, odată ce am intrat în contact, ajunge să ne contopească toate gândurile, până ce nu reuşim să ne concentrăm asupra altui lucru. " (Fauborg Saint- Peres, Enciclopedia fantasticlui, 1953).
Pentru că la fel ca o mare parte dintre cititorii de rând, am citit câteva din cărţile lui Coelho. Pentru că la fel ca o mare parte dintre ei... m-am regăsit printre acele rânduri, dându-mi seama că sunt abia la început în călătoria vieţii mele spre al meu Zahir. Căci lumea în care trăim ne permite să aspirăm către culmi care par aproape de neatins. Ne permite să ne închipuim că putem să prindem soarele şi să îl păstrăm numai pentru noi fără a ne simţi nicicum egoişti ca privăm o întreagă lume de lumină. Pentru că vreau să m-apuc să scriu şi să inventez o lume numai din cuvinte aşa cum ne-o dorim fiecare dintre noi. Pentru că nu vreau sa îmi petrec întreaga viaţă trăind din amintiri şi căutând ceva ce poate n-o să am niciodată.
...şi poate că rândurile mele... vor fi imposibil de a trece neobservate...